stop and listen

[Ivy Thibault]

• Nina îi zâmbi. Da, cafelele lor erau probabil reci acum, dar ar fii bine măcar să se întoarcă şi să le plătească, cerându-şi sute şi mii de scuze. Poate că dacă explică situaţia nu vor fii exilaţi pentru tot restul vieţii din local...
  "Să mergem," fu de acord Viperina şi se întoarse spre corpul fără viaţă, făcând un gest atent din baghetă. Bărbatul dispăru, iar Nina oftă adânc.
  
  "Nu te teme," îi spuse lui Colin, cât timp începeau să meargă înapoi spre local, l-am trimis într-un loc unde se va avea grijă să fie înmormântat cum-se-cade."
  Strada era acum mai întunecată, pentru că se apropia de ora şase, însă pe Nina nu o deranja deloc să petreacă mai mult timp în oraş. Se gândi cum ar fii să se întoarcă la casa ei goală şi se cutremură uşor. Probabil că Hope pierdea vremea prin casă, scotocind prin frigider. Nina îşi făcu o notă să se oprească la cumpărături înainte de a ajunge acasă.
  
  Când se apropiară de local începură să vadă semne nu tocmai liniştitoare. Un om mare şi impunător stătea în faţa uşii, scrutând fiecare om care trecea pe lângă el.
  "Sincer, şi dacă ale noastre cafele sunt încă acolo, nu cred că le mai primim înapoi," îi spuse Nina încet lui Colin, înfundându-şi un chicot.
  
  OCC: scuze de întârziere ).