curiosity killed the cat

[Ivy Thibault]

• Nina râse. Aşa spuneau toţi la început.
  "Tu crezi că vrei să ştii, dar îţi spun din proprie experienţă, că n-o să-ţi placă totul."
  Încă cu zâmbetul pe buze încercă să-şi facă un anumit plan în minte. Cum să înceapă, ce să-i explice, ce ştia deja. Ce l-ar face să o iubească mai mult, sau ce l-ar face să o iubească mai puţin. Aproape că se înfioră la gândul acela. Fu uimită de impactul puternic pe care un simplu gând îl avusese asupra inimii ei.
  
  Se hotărî să înceapă cu începutul, aşa că îşi drese glasul încet.
  "În primul rând, ar trebui să ştii că sunt orfană," spuse ea, ridicând din sprâncene. "Ceea ce e destul de drăguţ, având în vedere că nu vei avea de-a face cu nicio soacră." Gluma ei era aşa de slabă că se hotărî să treacă peste, sperând că şi el va face la fel. "Am fost Viperină înnăscută şi nu mi-am cunoscut familia decât prin ultimi ani, când am descoperit că o Cercetaşă e sora mea. Se pare că doar noi am mai rămas... Îmi place ciocolata, probabil asta ar trebui cu siguranţă să ştii... Umm, şi am fost asasină şi spioană doi ani după Hogwarts, mai întâi pentru o companie, apoi pentru Sfinţii Mortali."
  
  Nina ridică din umeri. Nu vroia să intre în detalii, gen am omorât vreo zece oameni la viaţa mea. Îşi aminti un detaliu important pe care preferase luni întregi să-l uite.
  "Am avut doi copii. De aceea m-am despărţit de Kurt. Au murit la naştere. De fapt nu, Kurt nu putea să aibă copii, dar s-a gândit să facă un experiment, fără să-i pese cum mă va afecta pe mine... Deci, ai putea spune că el i-a omorât cu mâna lui."
  Ochii Ninei nu trădau tristeţe. Doar hotărâre. Oftă încet şi ridică din umeri din nou.
  
  "Acum e rândul tău."
  Îşi dădu seama brusc că ea nu ştia absolut nimic din trecutul lui Guillaume.