You're like moon!

[Melanie K. Gulden]

• Melanie privi grupul ce se strânse acolo. O cunoştea pe Nina de mult timp, cam de gând ajunsese la Hogwarts. I se părea minunat că se întorsese înapoi. Nu toată lumea avea şansa să se întoarcă, o dată ce a plecat. Şi pe Will, desigur, deşi el era... mai nou, ca să se exprime aşa, în grupul ei de persoane cunoscute. El era obişnuitul individ, relaxat, amuzant, mereu gata cu o replică, mereu acolo când aveai nevoie de el. Pentru o clipă se întrebă ce avea el de căutat la Viperini. Probabil că nu îl cunoştea atât de bine pe cât avea impresia.
  
  Apoi, celelalte două fete. Îi păreau cunoscute, însă nu ştia exact de unde şi cum. De obicei nu era atentă decât la figurile care aveau contact cu ea în mod direct. Trecea cu vederea lucruri care altora li se par importante, însă ei pur şi simplu insignifiante.
  
  Una dintre ele, cea care îi vorbi lui Will, Ema, era mai scundă decât ea, cu trăsături frumoase, bărbie puţin ascuţită şi nasul conturat. Avea părul şaten înconjurându-i în valuri îngheţate figura zâmbitoare. Părea inteligentă şi frumoasă. Melanie îi zâmbi. Prima impresie conta întotdeauna pentru ea.
  
  Celaltă, cea căreia nu-i cunoştea încă numele, era diferită. Cam de înălţimea ei, cu un păr roşcat spre blond, avea o expresie drăguţă, însă care nu-i inspira absolut nimic. Din tot ceea ce vorbise până acum, o considera naivă, ca şi cum ar fii trăit în propria lume. Melanie era sigură că fata aceasta nu înfruntase viaţa în mod direct în absolut nicio cale până acum. Directă din fire, Melanie o considera până acum o fată nu prea... aptă pentru Şoimeni.
  
  Ea stătu nemişcată, şi văzu că şi Nina făcea la fel. Nu vroia să-i îngheţe toate măruntaiele în ea, pentru un lucru care ar fii putut foarte simplu rezolvat cu ajutorul proprii baghete. Aşa că ridică din umeri şi îşi scoase bagheta, abordând o poziţie gânditoare cât timp scormonea idei pentru ce ar putea ea să facă din zâpadă.