Ready for expedition

[Artimei N. Denver]

Si uite asa in miez de noapte,
O sa te am pe tine aproape,
Si tot ce n-am facut pin’ la plecare
Voi face fara indoiala.
Imi amintesc cit de frumos dansai,
Cind eu in brate te tineam
Si cum ardeai incetisor cind
Nu eram la tine-n dormitor.
Si tot asa in fieare seara
Imi aimntesc de o frunoasa toamna
Si seara aceea in padure
Cin’ am aflat al tau frumosul nume.
Un inger in calea mea tu esti,
Esti zina din a copilariei mici povesti,
Mai arde un singur dor,
Sa fiu cu tine si in zori.

Si uite asa cu gindurile la acea mai frumoasa fiinta din lume care ramasese departe undeva in Londra se grabea la intilnirea cu „fratele”. La inceput i se paruse ciudata acea vizita, dar Jimmy nu era chiar stabil in gindire asa ca putea sa se intimple orice, putea sa i se faca dor de militarie, sa isi aminteasca ce si cum dat fiind ca si pe el il paste aceeasi soarta, curind. Zapada cadea rar, dar cu fulgi mascati. Mergea pe strada drept si mindru, iar toate fetele ii zimbeau, doar ca pentru un soldat este important ca iubita sa-l astepte. Desigur asta nu se referea si la el, o lasase sa plece atit de usor.

Scutura capul stiind ca gindurile despre unica lui printesa il fac sa se fie trist, iar tristetea strica toata fericirea. Coti spre dreapta pe linga teatru pentru a ajunge la treptele de la intrare. Acolo vazuse o fata cu parul rosu exact ca si al Julietei sale. Inima incepu sa bata nebuneste si totul in interior se rascolise, stomacul il durea cum nu se poate mai tare. Stia ca e doar o frantuzoiaca, dar nu se putea controla, cind vedea acea nuanta divina de rosu. Ea nu avea cum sa fie acolo. Se uita imprejur, nici urma de Jimmy, se puse pe astepat, baiatul acela mereu intirzia numai daca intilnirea nu era in folosul sau. Isi mai arunca ochii din cind in cind la marea de par rosu, dar stia ca nu este ea. Ar fi facut orice ca Julieta sa fie acum acolo pe scari, sa-l astepte sa-i vorbesca, sa-i araunce macar o privire dulce nu mai vorbim de sarutul plin de parfum.