Ready for expedition

[Artimei N. Denver]

Il astepta pe idoitul acela care ii promisese si un cadou de Craciun, nu-i facuse nici un cadou, de ce acum se trase brusc la sentimentalism si familiaritate? Deja ii inghetasera miinile cind din senin se trezise cu cineva in spate si o voce dulce, firava desprinsa din cel mai frumos vis il intrebase ceva. Stare ase inrautatise considerabil, picioarele deja nu-l mai tineau atit de bine. Parul rosu se culca usor pe umarul lui, gresise, ea era pe scari, cum putuse sa nu-si recunoasca iubita, cum de nu-si ascultase inima, era ea. Daca nu i-ar fi sarit in spate avea sa cada in ghenunchi in fata ei, nici acum nu are departe de aceasta. O apucase de unde putuse si o trase in fata. Strinse talia aceea fina cum putuse mai tare. Ochii ei mari se uitau la el, obrajorii ei ardeau ca nici o data, buzele putin uscate si roze sopteau tot ce putea el doar sa viseze. Afundase mina in par si o trase spre el. Iubirea vietii lui se afla acolo, departe de casa, venise doar pentru a vedea daca e bine.

Tu cum crezi, iubire. Esti aici ingerasul meu frumos. Nu-i venea sa creada. Nu-i daduse nici o sansa la vreun raspuns. O strinse si mai tare, poate ca avea sa-i rupa oasele, dar nu conta vroia doar sa o atinga incetisor cu buzele. Se temea parca, avea impresia ca daca va face asta ea se va evapora si o sa se trezeasca din visul acela perfect. Totusi asta era unica sanasa de a o simti aproape. O saruta asa cum nu o mai fause pina atunci, apasat, tandru, gingas, pasional si poate ca flamind. Asta ii lipsise timp de 6 luni. Ea era acolo, si totul era real. Cadoul de Craciun perfect, ii era dator lui Jimmy pentru asta.