I'm still alive~

[Irine Wagner]

Zambetul sau te facea sa te topesti imediat cand il vedeai si mergea si pe Irine. Il asculta cu atentie si incepu sa se strambe cand auzi scuzele banele ale baiatului. Situatia nu avea nicio problema aici dar Daniel mereu iubea sa bage pe cineva in fata.Cand o stranse in brate, zambii si il prinse si ea de gat. Se duse cu buzele aproape de obrazul sau si il saruta usor. Dupa aasta, un chicotit ii iesii printre buzele rosii se continua sa se uite la baiatul din fata ei care crescuse.
- Ce mare ai crescut. Adica mereu ai fost mai mare ca mine, inca sunt piticot stiu. Dar....uite ca ai ajuns cercetas. Ma bucur pentru tine, este o casa frumoasa dar totusi speram sa fii cu mine in casa. Nu imi va placea sa ma lupt contra ta. Este oribil, spuse aceasta dragut
Isi duse un deget catre obraj si il umfla usor, neplacandu-i deloc situatia. Nu avea ce face si trebuia sa faca si asta. Sa se lupte contra lui si totusi fata isi dorea sa castige.
- Si ce mai este de viata ta? Ce iti mai face familia? Ce s-a intamplat in tot acest timp in care nu am comunicat deloc?, intreba aceasta curioasa.
Nici nu stia daca baiatul stia ca tatal sau murise dar oricum putea afla repede. Acum ei aveau de recuperat ani intregi in care au fost despariti. Chiar ii fusese dor de el si acum nu mai avea sa il mai lase sa plece. Irine chiar va fi ca un scai pentru el. Ghinionul sau daca a venit la aceasta scoala.