About my story

[Samantha L. Adller]

Faptul ca el uitase de polipotiune era normal. Fiecare om uita cite ceva important sau poate el o facuse intentionat. In fine nu o interesa foarte tare daca are probleme cu memoria sau nu. Se uita cum incepe sa-si recapete infatisarea, destul de dragut, avea unele tangente cu fostul ei iubi. Eh pacat ca nu a ales sa fie si el fantoma. Il privea putin printre gene, si facea asta atunci cind era curioasa. Defapt cind era om aceasta era o adevarata boala, iar cum mai regresase.

Auzi cuvintele lui si ii venise sa rida. Chiar era amuzant, nu asa ca si toti ceilalti asta clar. Rau, viclean, dar acum naiv, sau poate ca intilnise doar fantome incorecte. Si ce mi-ar fi dat asta? Daca tipam ca nebuna, nu sunt Peves sau Myrtle sau alta fantoma de aici, sunt diferita ca si tine de altfel. Cind spusese despre fantoma destepta nu se gindea ca va urma fraza lui despre tipatul in gura mare, ea doar era destepta. Daca sincer nu vroiam nimic special, ti-am spus atentie. Si putin sa te incurc, tu habar nu ai despre baiatul a carui infatisare ai luat-o si am vrut sa-ti joc un pic la nervi, dar tu esti baiat destept si nu mi-ai permis. Vorbea mult, dar prefera sa dea raspunsuri complete, nu-i placeau anagramele si raspunsurile pe jumate, mereu fusese mintita, primea raspunsuri incomplete si asta o irita deci nu facea ce ei nu-i placea.