The words that became reality

[James Bradley]

James se intoarse repede catre Sean si se bucura sa vada ca inca nu se trezise. Adrenalina era mare, asa ca uita complet de temerile sale cum ca l-ar fi putut omori pe barbat cu piatra.
"L-am adus, il imping in oglinda si se termina totul?" intreba James si Ema il aproba. Baiatul il ridica pe Sean care era destul de greu cu toate funiile in jurul lui si il impinse cu toata forta in suprafata oglinzii, gandindu-se ca daca Ema s-a inselat, macar impactul o sa il tina pe Capitan la pamant pana vor gandi ei un alt plan. Nu s-a izbit insa. A trecut prin, insa cand James rasufla usurat si se intoarse cu spatele simti ceva ca il trage de maneca si in secunda 2 se trezea cu Sean in bucataria unei Case, cam urat amenajate.
"Eh, baiete ti-ai dorit atat de mult sa scapi de mine, incat ti-ai gresit miscarile", il auzi James pe Sean zicand. Cand soimeanul isi intoarse capul il vazu pe barbat deja in picioare gata sa se ia la tranta. "Nu te ingrijora pentru bagheta ta, am pus-o la loc sigur", continua Capitanul cu un zambet malefic pe chip. "Acum cred ca incepusem ceva pe hol, inainte ca aceea fata sa ne intrerupa atat de nepoliticos".
James dadu sa se ridice insa o durere groaznica il cuprinse la nivelul gleznei stangi. "Perfect acum am glezna luxata, sau mai rau rupta. Si am si-un Non psihopat in fata mea care vrea sa imi sparga fata"