stop and listen

[Ivy Thibault]

• Nina îi privi şocată expresia lui Colin. Nu părea că glumeşte, şi cu siguranţă nici fetei nu-i venea deloc să râdă. Ridică dintr-o sprânceană, sceptică. Asta nu făcea parte de plan.
  Şi totuşi, era logic. Dacă nu vor avea dovezi suficient de bine susţinute nu vor putea să explice nimic din ceea ce tocmai se întâmplase. Şi probabil vor ajunge în Profetul Zilei, cu amendă de nu-ştiu-câţi galeoni şi exilaţi pentru totdeauna din local.
  
  Nina îşi linse buzele. Era uşor să snopeşti un derbedeu care strigă după tine pe stradă. Să-l loveşti pe Colin în schimb... Nina încercă să se gândească la un motiv.
  Se uită la el încruntată şi îi dădu o palmă. Palmă era prea crunt spus. De fapt îl mângâie. Obrazul lui nici măcar nu se înroşise. Îi văzu privirea sceptică.
  
  "Ok, ok, te lovesc," spuse Nina.
  Îşi strânse şi deschise pumnul de câteva ori, apoi îl aruncă cu toată puterea către maxilarul lui Colin fără să se mai gândească. Capul băiatului se răsuci într-un unghi ciudat, iar Nina îşi muşcă buza.
  
  Nasul lui Colin sângera, începeau să i se facă vânătăi sub ochi din cauza asta, iar obrazul îi arăta ca şi cum cineva tocmai l-ar fii călcat pe faţă. Să nu mai vorbim de faptul că mâna şi degetele Ninei erau de un vineţiu nesănătos spre sângeriu. Viperina lăsă să-i scape un scâncet.
  "Îmi pare rău," chiţăi ea.