well done

[Irine Wagner]

Se uita la baiat mai serioasa. Oare de ce nu zicea nimic? Parea putin cam nervos si confuz. Doamne dar nu a incercat sa il enerveze. Nu asta fusese intentia ei. Se simtea putin cam suparata si vinovata deoarece il enervase pe baiat. Nu prea dorea sa faca lumea sa se simta rau. Dorea doar sa gaseasca drumul bun spre locul in care dorea sa ajunga. Cand aceasta o intreba unde doreste sa ajunga, zambii usor la el.
-Pai.... in primul rand multumesc pentru ca ma ajuti si in al doilea rand as vrea sa ajung la Aleea Diagon. M-am cam pierdut.....putin cam rau as putea zice, spuse ea zambind dulce
Incerca sa fie din ce in ce mai draguta si sa nu il supere pe baiat. Asta era modul ei de a fi si personalitatea ei elastica dacca ar putea spune asa. Dorea sa fie inca un copil si asta facea in aceste momente, sperand ca nu are nimic de pierdut si chiar stia asta intr-un fel.
-Apropo numele meu este Irine Wagner si ti-ai dat seama de unde sunt. Eu sunt soimeanca, spuse aceasta mai in soapta la sfarsit
Nu dorea sa o auda vreun incuiat de pe aici ce ii spusese baiatului. Se uita la el si se gandii ca ori este din aceelasi loc cu ea ori un vrajitor adult, nu isi putea da seama de asta inca.