stop and listen

[Colin Hawkeye Rovson]

• Vazu palma venind si isi incorda toti muschii in asteptare. Insa ceea ce simti il lasa complet debusolat. De parca tocmai avea o musca pe obraz, iar Nina fusese draguta sa o alunge. Se uita sceptic la ea. Fatuca asta tocmai omorase o matahala. Era convins ca putea mai mult de atat. Se uita repede in jur, verificand sa vada daca cineva le urmarea micul spectacol. Pffiu! Cale libera.
  Era ca si cum cineva ar fi aprins brusc un bec dupa ce ar fi stat zile intregi inchis intr-un subsol. Nu vedea nimic din jurul sau, desi luminitele incepeau sa aiba tente colorate... Misto. Nu simtise nimic, desi capul sa intorsese datorita impactului. O clipa, totul paru sa stea in loc, intr-o anestezie curata, iar el astepta sa-si gaseasca mediul inconjurator. Dar apoi... Totul veni urland spre el. Obrazul il durea, nasul i se parea ciudat, iar lichidul ce-i cobora pe cai il ineca. Isi duse repede mana spre partea lovita, tinand-o de parca ii era teama ca se destrama. Uite asta era un motiv pentru care trebuie sa nu o calci niciodata pe clatite pe Nina Roux! Daca facea asa la cerere, nu dorea sa afle cum facea cand era cu adevarat nervoasa. Isi flutura mana si incerca sa zambeasca, desi esua lamentabil -asta daca chircirea muschilor nu era considerata un zambet.
  " Nu, nu, e bine. Eu am cerut, n-ai de ce sa-ti cer scuze"
  Stranse din dinti cand ii vazu mana. De ce ii daduse mama-natura oase asa tari? Se uita la Viperina.
  " Hai sa ne recuperam cafelele!"