The words that became reality

[Ema Snow]

• Ii luase mai mult timp decat calculase ca sa paraseasca domeniile castelului. Asta o enerva la culme. Orice om intreg la minte trebuia sa stie ca o Snow careia i se incurcasera calculele nu era niciodata o alegere fericita. Asa ca Disparu, fumegand de furie mai rau ca Expresul de Hogwarts inainte de a pleca din gara.
  Casa era la fel de bine ascunsa ca te obicei, insa nu-i lua mult sa faca usa sa apara. Intra cu rapiditate, incercand sa faca cat mai putin zgomot posibil. Spera doar ca James si Capitanul nu plecasera din bucatarie. Aproape lipita de perete, Soimeanca inainta pe culoar, incercand sa-si dea seama de ce se intampla. Auzi in curand vocea Capitanului, iar doua alti doi pasi, putea vedea parul bunet al Soimeanului. Inghiti in sec. Situatia i se parea putin spus critica. Daca s-ar fi dus acum in scena... Nu. Nu era bine. Trebuiau sa aiba un avantaj asupra lui Sean. Magia nu mai era suficienta... Avea sa bufleze. Si poate ca nu era cea mai buna mincinoasa, dar spera ca avea sa tina figura macar de data asta. Isi ridica bagheta, expira fortat si pasi in bucatarie.
  " Nu atacati inca!" striga ea peste umar, fara sa-l scape pe Sean din ochi. " Il am... Ok, Capitane, iti zic sa te predai. Esti inconjurat. Chiar acum, sunt cel putin sapte baghete indreptate spre tine, gata in orice moment sa termine povestea asta. Preda-te si iesi frumos din povestea asta. Nimeni nu o sa mai fie ranit"
  Il privi fix in ochi, punandu-si pe chip cea mai neutra privire posibila.