stop and listen

[Ivy Thibault]

• Ceva din hotărârea cu care spusese Colin acea propoziţie o făcu pe Nina să râdă. În plus, acum suna stupid, faptul că tocmai îi dăduse un pumn pe care urma să-l ţină minte o vreme doar pentru nişte cafele stupide.
  Nina îl urmă pe Hawkeye, poziţionându-se cot la cot cu el. Când îi văzu, maimuţoiul de la intrare se încruntă şi îşi strivi pumnii unul de celălalt. Însă, după ce-i observă faţa lui Hawkeye, în ochii lui apăru îngrijoararea. Se pare că oamenii aceia nu era totuşi oameni răi.
  
  "Ne-am întors," începu Nina să vorbească, profitând de ezitarea bărbatului, "să plătim cafelele. Am fost atraşi într-o cursă afară din local, ne-am grăbit pentru că credeam că este un om rănit afară."
  Bărbatul îi privi cu ochi mici, încercând să decidă dacă spuneau adevărul. Însă se părea că faţa umflată a lui Colin era destulă dovadă pentru el.
  
  "Intraţi," spuse el pe o voce joasă şi făcându-le semn spre uşă. "Aveţi noroc că v-am aşteptat înainte să chemăm Ministerul, totuşi. Încercaţi să fiţi mai atenţi data viitoare."
  Îi urmă spre masa pe care o părăsiseră, iar cafelele era încă acolo.
  "Sau măcar să plătiţi," mormăi bărbatul şi se duse spre bar, de unde urma să îi supravegheze cu atenţie.