stop and listen

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ii veni sa se incrunte spre barbat, dar se abtinu, amintindu-si ca nu era cea mai inteleapta decizie atata timp cat asta i-ar fi provocat durere. Se aseza la masa si trase repede doua servetele, incepand sa curete sangele.
  " Frate... Te gandesti ca atunci cand vezi pe cineva ranit sari sa-l ajuti... Nu, mersi, omule, sunt bine. Nu o sa sangerez pana la moarte. Eh, si daca se intampla asta, nu o sa te afecteze prea mult... Tu stai acolo linistit si numara-ti banii. Te rog, nu te ingrijora. Doar ignora-ma. Salut! Sunt Colin si nici macar nu sunt aici" mormai el, cu servetelele lipite de nas.
  Vocea ii suna ciudat. Vorbea prea nazal pentru tonul aspru pe care il folosise. Isi duse mana spre cana, pregatit sa ia o inghititura din cafea. I-ar fi prins bine. Foarte bine. Gustul usor amarui nu mai avea acelasi efect. Hawkeye puse cana jos cu o expresie calma intiparita pe fata.
  " Si cafeaua asta e rece..." continua usor imbufnat.
  Scoase trei galeoni si ii lasa pe masa, desi era suficient de incapatanat incat sa nu plece. O cafea rece. Sa-l trazneasca orice forta divina si supranaturala mai era prin ceruri daca o sa-si tarsaie picioarele afara din local pana nu o sa termine inclusiv zatul care ramanea -desi nu prea stia ce sa faca cu el... Isi ridica privirea spre Nina, uitandu-se la ea cu ochi tristi.
  " Imi... Imi pare rau" reusi sa zica intr-un final. " Pentru tot. Ca te-am facut sa vii cu mine si ca am picat in cursa. Si pentru mana ta. Si pentru ca lumea e in stare sa se duca direct la Minister daca se intampla ceva. Frate... Dar ce s-a intamplat cu politia? Suntem prea importanti pentru asta, noi, hotii de cafele?"