I'm still alive~

[Irine Wagner]

Continua sa se uite la baiat in timp ce de pe chip nu mai disaparu deloc zambetul ei larg. Avea dreptate in legatura cu toate mai ales cand vine vorba de lupta pentru case . Amandoi isi iubeau casa si aveau sa lupte pentru ea cat puteau de bine. Irine se rezuma doar la un semn din cap in sens de afirmativ. Cand il auzi si ii vazu expresia lui Daniel de pe chip cand este vorba de familie, Irine mai avea putin si isi dadea singura palme. Nu dorea sa il faca sa se simta prost. Dorea sa fie fericit pentru ca s-au intalnit din nou in acest minunat loc.
- Pai despre Sebastian stii pentru ca ai mai vorbit cu el. Eu sunt foarte bine in momentul de fata, casa mea imi este ca o familie. Tatal meu a murit, nu stiu daca ai aflat iar mama a intrat in mare depresie de atunci si nu prea o mai intereseaza de noi ca sa spun asa. Pur si simplu pentru ceva timp m-a crescut Sebastian si m-a invatat tot ce stiu pana acum, spuse aceasta zambindui dragut
Privirea i se duse catre chipul sau si zambii bland. Era asa de dragut dar dintr-o data fata observa o panglica pe care o avea in loc de cravata baiatul la gat. Era...sau se putea insela o panglica de Irine. Zambii dragut si doar ii facu semn catre aceasta, fara a mai spune nimic.