glory brings us pleasure

[Lexie Stryder]

• Lexie înaintă în încăpere, aruncând o scurtă privire încurajatoare spre cei doi şoimeni, cu toate că nu aveau nevoie de aşa ceva. Lumina baghetei sale se perinda pe titlurile aurite ale cărţilor, scoţând la iveală diferitele tipuri de scris. Hawkeye avea dreptate, cărţile erau aşezate în ordine alfabetică şi nu le fu greu să se orienteze mai apoi. Aproape un raft întreg de cărţi conţinea doar o singură literă, lucru ce îi conduseră chiar mai uşor spre titlurile dorite.
  Lexie inspiră aer adânc în piept. Ada şi Colin nu erau singurii care era emoţionaţi. Viperina nu ştia absolut nimic despre istoria ei pentru simplul fapt că nu se interesase. Încercase să slăbească cât mai mult legătura dintre ea şi părinţii ei imediat ce se întâlnise cu Isabella la Hogwarts. Sora şi prietenii ei erau familia sa şi părinţii nu reprezentau acum mai mult decât doi străini, care probabil s-ar fi dovedit a fi persoane de treabă dacă s-ar deschise în faţa lor. Suna trist, însă în mintea viperinei totul era clar şi normal, ca şi suprafaţa oglinditoare a unei ape stătătoare, a cărei mici unde sunt date doar de adierile inofensive ale vântului.
  Viperina avea de căutat Stryder şi Goldwin.
  Începu cu litera s pentru că era curioasă de istoria numelui său. Luă cartea cu St şi căută în cuprins, urmărind rândurile cu bagheta aprinsă.
  Tresări. Un zgomot puternic se auzise de undeva din spatele ei. Lexie rămase ca paralizată în momentul în care conştientiză faptul că vocea care vorbise nu era nici a lui Hawk nici a Adei.
  'Filch', îşi spuse, punând aproape frenetic cartea înapoi la locul ei.
  Se duse spre locul din care se auzise zgomotul şi dădu cu ochii de Ada, care se chinuia să se adune de pe jos. Lexie se îndreptă spre ea şi o ajută să se ridice. Flutură bagheta şi cărţile se aşezară înapoi la locuri, iar scaunul se duse ascultător în colţul de unde fusese luat. Poate reuşeau să scape dacă Filch nu bănuia nimic.
  Colin...Colin. Unde era Colin?