Born to guide. Born to betray.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Fiecare cuvant al fetei taia prin el ca un cutit. Un cutit prin branza, desi asta ar ridica un anumit nivel de duritate. Un cutit prin apa. Fiecare idee pronuntata era o lovitura sub centura. Si cu fiecare silaba, hotararea lui devenea din ce in ce mai conturata, mai stabila. O sa repare lucrurile. Nu mai zise nimic. Nu isi mai permitea. Optimismul lui disparuse complet, lasand in urma un gol rece, calm, cat se poate de neutru. Stia ce are de facut. Si stia ca trebuie sa se ocupe de indata.
  In clipa in care Ema ii intoarse spatele, Hawkeye se misca pe langa perete, spre scutul zgariat agatat intr-un colt. Fara sa mai stea pe ganduri, il dadu intr-o parte si deschise cu un scartait mica usa de lemn ce ii aparuse in fata. Il surprinse cat de indemanatic se dovedise in timp ce aluneca spre tunelul din spatele ei.
  Meargea repede, alert, grabindu-se sa ajunga la granitele domeniilor. Si era fericit ca stia calea asta. Era mai rapida, mai eficienta. Iar el avea nevoie de orice clipa. Pentru ca stia ce are de facut. Trebuia sa Dispara. Si tocmai din cauza asta trebuia paraseasca bariera de siguranta a Hogwarts-ului. Trebuia sa distruga informatiile pierdute. Trebuia sa se asigure ca nataraii nu vor pune indiciile cap la cap. Trebuia sa afle cate si ce stiau respectivii despre Ordin. Iar el nu avea timp de pierdut.