For the sake of everything

[Dawn Snow]

• Anii petrecuti alaturi de un medic, luand cina impreuna in fiecare seara, isi pusesera serios amprenta pe Dawn. Nu ca ar fi deranjat-o sa invete ceva de la mama sa, nu, Merlin pazeste! Era doar ceva ce-i intrase in reflex. Asa ca atunci cand Klaus spuse de inima, in ciuda faptului ca radea, mintea ei pornise deja pe carari medicale. Ii trecura nenumarate posibilitati prin minte: infarct, atac de cord, insuficienta cardiaca... Se relaxa vizibil la atingerea lui si isi permise un zambet cald.
  Cu ochii inchisi, isi inclina capul spre palma lui, cautand instinctiv atingerea din parul ei. Ii placea. Klaus era atat de delicat, dar totusi intr-o maniera atat de masculina. Era prima persoana cu care Dawn avea, din cate se pare, atat de multe lucruri in comun. Si isi permitea sa fie cat mai deschisa posibil cu el. Nici macar cu sora ei nu putea face asta. Incepu sa-si imagineze o viata intreaga alaturi de el. Si nu era deloc scenariul linistit de acum cativa ani, cand ea inca se afla pe bancile scolii. Realiza ca acele scenarii de fetiscana nu i se potriveau de loc. Casa micuta cu mobila veche si perdele la geam era mai degraba stilul Emei. Nu, Dawn se vedea traind intr-un loc urban, plin de agitatie, gata mereu sa sara intr-un avion si sa zboare la capatul lumii. Si ar fi facut asta oricand, atata timp cat Klaus era langa ea.
  " Eu? Obosita? Fugi de-aici! Daca stai sa alergi toata ziulica printre dragoni incepi sa ai o rezistenta la necesitati de genu'. Dar desigur, asta daca nu esti nici tu obosit"