You're like moon!

[Irine Wagner]

Continua sa se uite ciudat la Ema iar cand incepu sa vorbeasca a marit ochii iar dupa un raset ii aparu pe buze. Serios? Chiar putea sa ma ajute chiar daca avea si ea treaba? Ce dragut din partea ei dar poate puteau sa o ajute si ceilalti. Se uita la partile care erau pe jos si se gandii la modul in care sa le aseze. Acum avea sa iasa namila de om de zapada care ne intrecea pe toti si ceilalti ar fi fost speriati de ea.
- Deci acum trebuie sa incepem sa asamblam omul de zapada care va fi super mare si va speria lumea. Deabia astept sa vad fata oamenilor care trec pe langa un om de zapada amuzant. Macar a fost amuzanta ziua si cred ca nu am pierdut absolut nimic, spuse aceasta zambind dulce la cei din jurul ei.
Erau niste persoane super iar Irine se intelegea cu ei dar nu era asa de sigura despre ceea ce credeau oamenii de aici despre ea. Poate ca o vedeau ca pe un copil mic si razgaiat care nu stie ce este aceea viata, poate o vad ca pe nebuna sau chiar in multe alte feluri dar lui Irine nu ii pasa prea mult. Stia prea bine cum este si asta nu va putea sa schimbe cineva in cateva minute pentru ca pe ea o accepta lumea asa cum este, fara a incerca sa o schimbe.