just by my left brain

[Berny McNair]

Vrajitorul isi lua haina de pe spatarul scaunului si si-o aruncase peste el dintr-o singura miscare. De cate ori era nevoit sa intre si sa iasa din minister, aceasta miscare ii era intrata mai in reflex decat inghititul salivei.
Ii deschise din nou usa fetei si o impinse incet, o mana tinandu-si-o pe spatele fetei si o mana pe clanta inghetata a barului.
Odata aflati in afara Ceaunului Crapat, Berny o lua cu jumatate de pas in fata in semn ca trebuie sa se grabeasca. Nu era un drum prea lung, dar era migalos. Nu ii placea ca mereu trebuia sa schimbe o suta de mijloace de transport pentru a ajunge intr-un final acasa. Bineinteles ca nu ii placea de asemenea sa ajunga prea repede acasa prin reateaua Zvarr. Asa totusi era cel mai bine.

"Avem destul de mult de mers..." ii zambi Berny lui Nina. Se uita curios, intrebandu-se daca fetei ii era frig. Era destul de frig afara iar ea nu parea imbracata prea bine. Un palton in zilele astea ingrozitoare de iarna era cam putin. Vrajitorul tresari de frig pentru o secunda si isi bagase adanc mainile in buzunarele paltonului. Bineinteles ca si el avea acelasi tip de haina de imbracat in schimb el avea voie, nu parea atat de firav ca fata de langa el.

Iesind de pe Aleea Diagon, o lua la dreapta, intrand automat in strazile extrem de aglomerate ale Londrei. Mereu i-a placut acest oras mare, erau sute de fete care se lasau usor impresionate de "trucurile lui magice" si ajungeau sa isi petreaca cu el noaptea. Hotelurile erau mai scumpe ce-i drept, dar merita. Erau sute de magazine cu tot felul de lucruri de cumparat si nu se simtea niciodata singur. Singurul lucru pe care il detesta erau masinile. A fost obligat de tatal sau la un moment dat sa isi ia carnetul de sofer, il luase dar de atunci nu se mai atinse de volanul masinii. I se parea o pierdere de timp. Putei merge doar cu cincizeci de kilometri la ora prin oras, cand el se putea sui pe matura lui si sa ajunge in cinci minute unde cu masina ai fi ajuns in douazeci.

"Si? Ce mai spui?" intreba vrajitorul incercand sa faca conversatie. Mai aveau putin de mers pe jos pana sa ajunga in locul de unde trebuia sa ia metroul dar linistea apasatoare in sacaia pe creier.