glory brings us pleasure

[Lexie Stryder]

• Privirea lui Lexie se îndreptă spre lumina albăstruie ce formase o pasăre pe tavanul înalt. Se încruntă uşor. Era ciudat de calmă, lucru care nu îi era în caracter în momentele critice. Îi înmână cartea Adei, apoi o ajută să se ridice, ascultându-i întrebarea.
  Hmmm.
  Dacă ar fi expus-o şi pe Ada ar fi făcut mai rău, nu era pre sigură dacă putea să scutească doi elevi de la detenţie, sau orice pedeapsă ar fi suportat, în aceeaşi seară. Hawkeye fusese clar: nu voia ca cele două să se implice în niciun fel. Bineînţeles, viperina nu avea de gând să îl asculte. Colin îşi găsise un moment prost să facă pe eroul, şi dacă Lexie era în putere să îl scoată din încurcătură, atunci nu avea să ezite.
  Viperina o privi pe Ada, uşor îngrijorată. Cum ar putea să o ascundă, dar totuşi să o poată găsi după aceea? Zâmbi brusc, faţa fiindu-i luminată de o idee.
  'Ştiu că e interzis, dar am să te Deziluzionez,' îi spuse viperina şi, fără să aştepte un răspuns, îşi puse bagheta deasupra capului Adei. Parcă curgea un lichid în jos, pe întreg corpul şoimencei, care o făcea să ia culoarea obiectelor din spatele ei. Lexie reuşea cu greu să îi mai vadă textura hainelor. Perfect.
  'Încerc să îl scot pe Colin din încurcătură,' spuse ea, cu un zâmbet. 'Tu vino după mine şi şterge-i memoria cu Obliviate. Ar trebui să meargă.'
  Lexie nu o mai vedea pe Ada, însă era aproape sigură de poziţia sa cu o jumătate de pas în spate.
  Vperina înaintă pe coridorul dintre rafturi până dădu cu ochii de Filch.
  'Băiatul e cu mine, Argus,' spuse ea, aruncându-i o căutătură urâtă Îngrijitorului.