i do not want to live in fear and loathing

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Freyja rasufla usurata cand Lexie veni langa ea. Ar fi vrut sa-i dea ei toata povara ce apasa pe umerii sai, insa stia ca trebuia sa se descurce singura. Kurt ii incredintase ei aceasta functie, si trebuia s-o indeplineasca ca atare.
  "Oh, Lexie, nici nu stii cat ma bucur sa te vad! Am atatea sa te intreb."
  Ii zambi cald, si o trase intr-o cafenea, pentru a nu sta in racoarea iernii. Se aseza la o masa retrasa, invitand-o pe Lexie sa faca la fel, si simti cum maturizarea ei incepe. Nu isi dorise asta, insa nu putea sa mai opreasca nimic acum. Pornise pe un drum anevoios, pe care trebuia sa-l parcurga singura. Trebuia sa fie curajoasa daca voia sa iasa cu bine din aceasta calatorie.
  "Abia am aflat ca Kurt...a disparut. Nu-mi vine sa cred...nu a lasat nimic, nici o scrisoare, bilet, mesaj, ceva. Speram ca tu sa stii ceva", rosti ea, ochii sai mari si verzi privind-o rugatoare.
  "Si mi-am dat seama ca acum eu trebuie sa ma ocup de Sfintii Mortali", continua ea in soapta, aproape terorizata de acest gand."De ce a plecat?De ce?"