“Life is like photography. You use the negative to develop.”

[Ema Snow]

• ' Incerca sa se ridice si sa infrunte cu pieptul liber orice problema avea sa vina spre el. Sa fie cat se poate de deschis, de curajos. Sa fie ceea ce nu era, dar sa indrazneasca sa fie diferit. Sa se impuna pentru prima oara in viata lui. Sa castige lupta.
  Valul veni, iar el zambi. Intr-o fractiune de secunda, totul se opri, iar el cazu la pamant, mort.'
  
  Ema pufni si scapa cartea din mana. Serios? O carte de trei sute de pagini si eroul moare dupa o actiune de cafe-ole? Soimeanca se stramba nesigura, impingand cartea intr-o parte. Nu-i venea sa creada. Pentru prima oara in viata ei, simtise din plin dezamagirea unei carti ingrozitoare. O terminase numai pentru ca se incapatanase sa nu lase balta lectura. Pufni ironic si aproape ca arunca micuta cartulie in rucsac. Dezamagitor, intr-adevar.
  Se ridica, adunandu-se de la baza armurii unde statuse in pace, citind furtunos. Probabil ca trecuse o ora de cand statea acolo, uitata de orice zeitate exista prin ceruri. Picioarele ii amortisera, iar acum erau invadate de micile intepaturi enervante. Ema isi puse rucsacul in spate si facu cativa pasi nesiguri, simtind ca avea sa-si dea o intalnire cu podeaua dintr-o secunda in alta. Din fericire, nu se intampla, iar curand, putea merge normal, fara sa mai aiba senzatia de picioare gelatinoase.
  Inainta intr-un pas lejer pe coridoare, insa se opri in loc la scena din fata ei. Tanara pe care o vedea la pervez... Ema ridica din sprancene, intrebandu-se ce putea sa faca un om intr-o astfel de pozitie. Dori sa strige, dar ii era teama ca o s-o sperie. Asa ca se apropie incet, postandu-se langa pervaz. Ochii ei se micsorara vizibil.
  " Ce faci?" intreba Ema pe un ton calm, dar intrigat.