curiosity killed the cat

[Guillaume J. Devereux]

• Guillaume se cutremura. Era mai bine ca ei doi nu s-au intalnit in timpul scolii. Atunci el era o alta persoana si nu s-ar fi uitat niciodata la ea, cum probabil facuse.
  "Asta nu s-ar fi intamplat, stii bine. Atunci eram prins in acest cerc al copiilor tari, iar toti cei care nu aveau parinti bogati sau sange-pur nu numai ca nu aveau nici in vecii vecilor posibilitatea de a se alatura acelei gasti, dar erau si batjocoriti. Nu-ti amintesti, sau 'petrecerea' s-a terminat o data cu absolvirea mea? Stiu bine ca eu eram capul tuturor rautatilor, si radeam de toti cei care nu aveau parinti vrajitori. De cei saraci, mai putin. Iar cei orfani, asa ca tine, nu erau nici ei scosi de pe lista, pentru ca in afara faptului ca erau saraci, nici nu se stia daca erau sange-pur sau nu."
  Ofta, gandindu-se cat de dobitoc putuse fi in trecut, sa tina cont de un lucru atat de neinsemnat ca asta! Ii trebuisera ani de zile sa invete ca oamenii nu se masurau dupa calitatea sangelui ci dupa ce erau in stare.
  "Doamne Dumnezeule, ma purtam cu toti de parca erau cai! Am fost un dobitoc, un mare dobitoc. O tipa cu parinti Incuiati, de care, spre rusinea mea de atunci, ma imprietenisem, a incercat sa ma faca sa deschid ochii, insa nu am ascultat-o si nu am inteles-o pana acum ceva timp"