just by my left brain

[Ivy Thibault]

• Nina se lăsă condusă de mâna lui Berny. Nu dură mult şi ieşiră de tot de pe Aleea Diagon, intrând în străduţele împodobite ale Londrei. Nina admiră clădirile, simţind puţină vinovăţie. Se închisese în bula ei de săpun în ultima vreme, ignorând oraşul sau oricare alt loc ce excludea lumea magică. Nu-şi mai putea aminti ultima oară când fusese la conacul Thibault s-o viziteze pe Julieta, iar acest lucru doar îi aduse mai multă vinovăţie.
  
  Nu prea băga în seama pe unde mergeau. Probabil că era o prostie, faptul că se lăsa condusă de un bărbat pe care îl cunoscuse de abia câteva ore, însă avea o ciudată încredere în Berny. Învăţase să se încreadă în instinct mai mult decât orice altceva, iar acum exact asta făcea.
  
  Îi auzi întrebarea şi ridică din umeri. Ea nu se simţea deloc incomod în linişte. De fapt, momentele ei de linişte era momente de goliciune totală, adică mintea ei era albă, şi tot ceea ce o înconjura era ceaţă. Puse prima întrebare cu care putu veni.
  "Cum sunt părinţii tăi?"