would you be ma girl?

[Joseph Edward Lestrange]

O aude şi simţii cum ar fi vrut să dispară, să intre în pământ şi să nu mai iasă niciodată de acolo. Îşi trece limba peste buzele subţiri, uitându-se drept înainte, fără să îşi întoarcă o secundă capul către ea. Zâmbeşte uşor când aceasta îi strânge degetele, şi face acelaşi lucru, aproape ca un reflex, fără să îşi ridice capul. Îşi închide ochii, fredonând o melodie care îi trecea acum prin cap, nişte versuri care erau doar pentru ea. Ştia exact de ce o evitase în ultimul timp. Pentru că oriunde se întorcea, orice fel de aluzi ela viperini îi făcea inima să bată mai tare, iar chipul ei să îi zboare prin minte cu viteza luminii, şi, ca şi cum nu ar fi fost suficient, nu mai putea să şi-o scoată din cap după aceea.
A perfect beauty, a dream-like golden ratio, Her vibrant and fresh hair. Marble-like skin seems surreal... cântă, peste melodie, privind cu coada ochiului la ea, aşteptând o reacţie, deşi nu ştia ce voia să audă, să vadă.
voia un refuz, cel ami probabil. Voia să ştie că opuşii nu se atrag. Voia să se poată întoarce acasă cu genul de fată pe care bunica lui chiar voia să o vadă.