I'm still alive~

[Daniel Ryan Thompson]

Se afundă în acel sărut pasional pentru câteva momente în care uită chiar și de propria-i existență; tot ceea ce conta era Irine, și nu exagera deloc cu acest fapt. Oftează scurt când se desprind amândoi din sărut, simțind nevoia de aer și o privește cu acel zâmbet blând și dulce, specific lui Daniel și își trece lent degetele subțiri și albe prin părul roșcat al fetei.
- Dacă asta îți dorești, atunci te las să mă strângi de gât! surâde amuzat Daniel când îi aude replica și își lasă ușor chipul pe spate. Ba trebuia, Irine. Tu mi-ai oferit ceva ce m-a făcut să nu uit de tine, a venit rândul meu să fac același lucru.. sper doar să-ți placă! îi zâmbește în același mod, atrăgător, și o sărută din nou delicat pe buze. La auzul acelor vorbe ”magice”, acel ”te iubesc” reprezenta enorm pentru Daniel - nu părea o fire atât de moale, dar în preajma Irinei totul era posibil. Închide ușor ochii și își lasă chipul pe umărul ei, șoptindu-i dulce la ureche aceleași cuvinte, cu dragoste însă. Nu credea că putea fi capabil de așa ceva vreodată, însă tânăra roșcată trezise în el anumite sentimente pe care nu ar fi putut crede, că le va simți vreodată.