Never go back

[Isolde du Maurier]

• India nu mai primise un compliment de atat de mult timp, incat nici nu mai stia cum sa se poarte acum. Sa rada, sa zambeasca, sa faca haz de necaz, sa creada, sa nu creada? Habar nu avea, asa ca se multumi sa nu faca nimic, ci doar sa roseasca mental, pentru ca nu rosise in viata ei, si nu ar fi putut nici acum.
  "Nu m-am schimbat, ti se pare tie", ii sopti, intrebandu-se daca intr-adevar o facuse.
  Poate ca se maturizase putin, caci altfel nu ar fi putut rezista tuturor lucrurilor prin care trecuse, insa acum ca primejdiile nu o mai amenintau, redevenise vechea India, cu slabiciunile si minunatiile ei.
  "Aammm, sigur, daca nu te intrerup din...aaa...ceea ce faceai tu inainte", ii raspunse ea, simtindu-si inima luand-o la goana si inghitind in sec. Mana lui pe talia ei ii facuse simturile s-o ia la goana, si se intreba de ce si-o retrase. Ii placea sa-l simta aproape, asa cum ii placea sa miroasa levantica, aroma sa preferata, pe care o simtea mereu in preajma lui.