all monsters are human

[Victor A. Olivier]

• Victor incerca cu mare greutate sa citeasca, insa ochii sai fugeau de pe randuri, ca si cum mintea sa se decisese sa se gandeasca la altceva in afara de cele ce trebuia sa citeasca. Enervat, inchise cartea veche, plina de praf, si privi morocanos pe fereastra ce ducea in curtea din spate. Buruienile erau ca la mama lor acasa, insa Victor isi tot spunea ca poate-poate le va ingriji intr-o zi, insa de fiecare data cand isi aducea aminte de acest lucru, pur si simplu ii era prea lene sau avea altele mai bune de facut. Doar nu statea el acum sa sape in gradina!
  Gandurile ii fura intrerupte de o bataie in usa din fata, si se ridica uimit, nestiind cine ar putea sa il viziteze pe el. De obicei nu primea vizite de la nimeni, iar Freyja il instiinta mereu cand vroia sa vina la el. Si daca ar fi vrut sa-i faca o surpriza, nu ar mai fi batut, ci ar fi sunat direct.
  Deschise usa si aproape ca lesina din cauza socului. In fata sa nu statea nici o printesa a dragonilor cu parul argintiu "in vant", nici vreun om ratacit ci...el! El, intr-o varianta mai intunecata, cu parul mai inchis la culoare si cu o moaca mai indarjita.
  "Cee..."incerca sa rosteasca, insa nu putu datorita socului.