Cai verzi pe pereti .

[Ada McNair]

Ada statu intr-un singur loc fara sa miste nici macar un deget. Inca nu isi putea da seama daca omul era nebun, beat sau vrajit. Ar fi incercat cateva vraji care tocmai le invatase pe el, dar probabil ca barbatul nu vroia sa fie cobaiul ei.
Simti un sentiment ciudat atunci cand vrajitorul din fata ei o privi intens in ochi. Nu ii placeau contactele vizuale niciodata, deoarece se simtea mereu invinsa, ea cedand mereu intr-un sfarsit. Acum in schimb nu isi putea muta privirea deoarece era ingrijorata de ceea ce avea sa pateasca vrajitorul daca nu era atenta.
"Daaa..." replicase Ada, uitandu-se nedumerita la vrabiutele pe care zburau la o intaltime nu foarte mare de capul ei. Nu stia ce sa-i faca asa ca incerca sa-l convinga sa mearga in alt loc. Probabil a nu avea ce sa-i faca in mijlocul strazii.

"Tineti-va de mana mea si va duc undeva la liniste..." zise vrajitoarea prinzandu-i mana calda a vrajitorului si ghidandu-l printre nenumarate stradute. Nu stia unde merge, dar trebuia sa gaseasca un loc prielnic pentru un om care nu se simtea tocmai in apele lui. Macar poate cineva stia ce anume are barbatul si o va ajuta, sau macar spune cauza problemei. Simtea cum mana barbatului aluneca continuu din mana ei. Nu stia daca si-o tragea intentionat sau chiar nu putea sa si-o tina dreapta, in schimb simtea cum mereu o scapa. Incerca sa-l prinda mai tare, insa isi infipse din greseala unghiile in ea.
"Ma scuzati! Vai! Imi pare foarte rau!" se vaita fata, incepand sa inspecteze mana celui de langa ea "Aveam impresia ca va scap..."