I'm still alive~

[Daniel Ryan Thompson]

Se hotărăște să se întindă mai bine pe iarbă, lucru pentru care o trage la pieptul lui pe Irine. O sărută gingaș pe frunte și începe să-i mângâie delicat spatele, începând mai apoi să meargă de-a lungul liniei trupului ei cu vârful degetelor. Îi ascultă în liniște cuvintele și începe să râdă ușor, totodată fiind și el mulțumit, probabil mândru.
- Oare al cui altcuiva puteam să fiu? Atâta timp cât n-ai să-mi dai drumul, mereu am să-ți aparțin, cu trup și suflet. îi șoptește la fel de dulce și începe să se joace delicat cu degetele ei, trecând iar și iar mâna prin părul ei. Nu era acel gen de tip ipocrit încât să ”joace pe mai multe terenuri”, nu putea face asta plus se desconsidera și pe sine, iar în opinia lui, acești oameni nu valorau nimic. Ținea la Irine, îi păsa de ea, o iubea într-un cuvânt; mai mult de-atât nu ar fi putut exprima sau poate că da, prin gesturi. Faptele valorau mult mai mult decât cuvintele și asta, i-ar fi demonstrat și tinerei. O strânge cu căldură la pieptul lui ca și când nu ar vrea să o piardă sub nici o formă.