god knows i'm not dying but i breathe now

[Charles Duncan]

"Cainele asta are ceva cu tine," observa Charles intr-un final, amuzat de comportamentul lui Caesar si de faptul ca-i cerea atentie Indiei. Nu i se mai intamplase asta, era destul de galagios si rautacios cu strainii, dar acum parea ca e alt caine, nul pe care sigur nu Charles il dresase.
O privi cateva secunde pe India, sprijinindu-si cotul de genunchi barbia in pumnul strans de sub ea. Era poate o privirea ciudata, insa el doar cugeta, chiar daca uitase putin de el, iar acum tot ce observa erau rafalele de vant care i se jucau prin par Indiei.
"Nu se poate sa fii asa! Nu se poate sa crezi ca nu esti pregatita pentru lume. Crede-ma nimeni nu e, si totusi, suntem toti aici la un loc. Daca nu acum,, atunci cand vei fi pregatita? Cand iti vei da seama ca e prea tarziu?"
Vorbise dintr-o data, ca si cum el s-ar fi deranjat dintr propriile ganduri. Dar i se parea absurd, din nou, modul in care trata lucrurile.
"Trebuie sa existe un motiv incredibil de bine intemeiat pentru gandirea asta a ta atata de ..dura. Daca esti asa de optimista, atunci de ce nu folosesti asta in scopul tau?"