You're like moon!

[Ema Snow]

• Ema rase. Adevarul era ca nu o putea contrazice pe Irine. Ziua aceea, in ciuda faptului ca fusese una dintre cele mai copilaresti din cate traise, nu fusese risipita. Zambi si se ridica, punandu-si mainile in sold.
  " Bine, sa asamblam atunci minunatia asta. Acum, Irine, iarta-ma pentru ca incalc principiul cu care am fost de acord la inceperea acestui proiect, insa cred ca e mai sigur sa folosim magia. "
  Soimeanca isi freca mainile, incalzindu-si usor degetele, apoi se grabi sa isi scoata bagheta. Se dovedi o misiune dificila, tinand cont ca era prinsa de cureaua blugilor, iar haina de iarna a Emei era destul de lunga. Insa reusi, grabindu-se sa o roteasca deasupra bucatilor de zapada.
  Cu o atentie migaloasa, Soimeanca le aseza cat mai bine posibil. De cateva ori, i se intampla sa creada ca totul se va prabusi, iar ea isi va primi injuraturile de rigoare. Insa nu se intampla, asa ca ofta multumita.
  " Forstrang" murmura ea, iar zapada de la suprafata se topi usor si ingheta, facand lucrarea lor mai rezistenta.
  Sa spuna ca omuletul de zapada era ciudat... era putin spus. Mai mare decat orice vazuse Ema facut din zapada pana atunci, cu o silueta usor diforma, insa gratioasa din anumite puncte de vedere -poate putin cam indesata totusi- cu aripi deschise si urechi ridicole, demne de concurat cu ale lui Rovson. Eh... Bobocii sigur vor avea parte de o... surpriza bizara cand o sa deschida usa si o sa dea nas in nas cu... Omul de zapada letal si blestemat al Mortii? Mda...
  Stomacul Emei chorai, iar ea incepu sa rada.
  " Cred ca asta a fost, dragilor. Acum ce ziceti de o portie zdravana de mancare calda? Fac cinste cu ciocolata calda"