The words that became reality

[James Bradley]

James lasa sa iasa din gura lui o respiratie care nu credea ca o tine. Ema era acolo si adusese si intariri, totul urma sa fie bine. Totusi rasul Capitanului il infiora si nu putu sa nu inghete cand auzi cuvintele care le scosese pe gura.
"Ema, nu? Ei bine Ema, sa sti ca nu ma las pacalit de joculetele tale. VEzi tu, cred ca in momentul asta e cel mai bine sa te predai tu, nu eu. Stiu ca n-ai pe nimeni aici, insa din nefericire pentru tine si colegul tau, eu am. Mi-am dat seama ca esti inteligenta si ca iti vei da seama cum sa ma scoti de acolo si stiam ca am sa prind ocazia sa il trag si pe baiat cu mine. Asa ca mi-am chemat cativa prieteni pe care as vrea sa ii saluti".
James statea inca la pamant inghetat, neputand sa creada ceea ce vedea. Mai multe siluete iesira din camerele alaturate si se uitata fix la el si la Ema. Erau vreo 6 sau 7 daca ii numarase bine.
"Ei bine cred ca ar fi bine sa imi predai bagheta, fetito", zise Sean si intinse mana catre Ema, asteptand