The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema casca ochii. Si in ciuda faptului ca se ruga din tot sufletul ca cei sase-sapte prieteni ai Capitanului sa fie defapt membri ai Ordinului, nu se intampla nimic. Se uita in ochii batranului, nervoasa pentru ca planul ei nu mersese. La naiba! Si cum in numele papucilor de baie ai lui Merlin intrasera matahalele acolo? Nu se vazu prea preocupata sa afle. Nu pentru moment. Bagheta ei... Kreacher... Poate ca Kreacher era pe undeva pe acolo si i-ar putea cumva ajuta... Oh, ce tot gandea? Nu o sa se intample nimic bun. Sean era un Non... El nu va putea face magie cu bagheta Emei. Prietenii lui pe de alta parte... Nu, nici ei nu se vor descurca prea bine... Lemnul de vita de vie era altceva decat salcam si alun. Risca. Plus ca nu mai vedea alta sansa. Nu pentru moment. Se ruga doar ca James sa aiba bagheta pe undeva, desi i se inecara corabiile cand o observa prinsa de haina lui Sean. Ofta si isi ridica bagheta, intorcand-o cu varful spre ea. O intinse in directia capitanului, iar acesta o lua numai decat.
  " Jos, Ema" vorbi pe un ton gretos de dulce. Amicii lui isi ridicara baghetele, iar Soimeanca se vazu nevoita sa se supuna.
  Ingenunche langa James, blestemand scurt cand ii vazu piciorul. Nu, aia nu era de bine...
  " Imi pare rau" ii murmura Soimeanului, suficient de incet incat numai el sa auda. " Si ma bucur ca am avut ocazia de a te cunoaste, James"
  Ii zambi, apoi isi ridica privirea si se incrunta spre Sean.
  " Ok, ce vrei? Secrete despre castel? Planurile Ordinului? Ce doresti? Pana la urma, ma ai pe mine! Sunt de opt ani la Hogwarts si cunosc locul ca in palma. Sunt in Ordin de mult timp. Daca vrei asa ceva, atunci nu ai decat sa ma interoghezi, dar te rog, lasa-l pe baiat sa plece. El nu are ce cauta in povestea asta"