stop and listen

[Ivy Thibault]

• Nina îl privi puţin suspicioasă deasupra ceştii de cafea. Colin era probabil cel mai simpatic băiat pe care îl întâlnise vreodată. Se întrebă cum unul ca el putea să aibă duşmani. Cine i-ar dori răul? Nu puteai să-l urăşti nici dacă te străduiai cu toată fiinţa ta.
  Îşi scotoci şi ea prin buzunare după ceva bani şi trânti câteva monede pe masă, deşi nu avea nicio intenţie să se ridice de la masă. Picioarele parcă erau din aluat dintr-o dată, o împiedicau să se mişte.
  
  "De ce eşti tu aşa de drăguţ cu toată lumea, Colin?" întrebă Nina într-un final. "Adică, ce ai tu de câştigat? Şi nu vreau să aud prostii de genul 'satisfacţia că ceilalţi au primit ajutor'."
  Îşi lăsă ceaşca de cafea pe masă cu un mic clinchet. Ochi zahărul de pe masă şi îşi mai puse o linguriţă, deşi ştia că dacă mai adaugă chiar şi puţin zahăr, va fii deja nebăubilă.