When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

When walls come down
the soul rise again

-Ir&Hawkeye-

• Era aberant sa spui ca orice metafora are un echivalent cat se poate de practic si de solid. Adica... Cum venea asta? Daca el spunea ca oceanul era precum o intindere de diamante cu miros de sare insemna ca undeva in lume exista intr-adevar o intindere de genu' asta? Pufni, strambandu-se. Nici vorba! Pana la urma d-asta era metaforele! Mda... Faptul ca incercase sa poarte o discutie filozofica cu cineva nu prea inzestrat cand vine vorba de nivel de inteligenta era o cauza pierduta. Si chit ca lui ii placea sa lupte pentru cauzele pierdute, se vazu nevoit ca de data asta sa zica pas! Asa ca se retrasese mai mult sau mai putin politicos si binecuvantase partenerul de discutie cu spatele lui si mersul rapid. Hip-hip-ura!
  Si ce ridica mai bine moralul unei persoane decat ceva interzis? Si poate si un colt de liniste? Si unde gaseai cele doua elemente intr-un singur loc? Aha. Hawkeye patrunse cat mai adanc posibil in Padurea Interzisa. Vroia sa simta ca nu mai era castelul aglomerat in preajma, vizibil de la marginea palcului de copaci. Cand in sfarsit gasi un loc multumitor, se intinse pe spate si se uita la cer, asa cum obisnuia cand era copil. Gandurile isi vazura de drum, iar in curand, nervii sai disparura.