hello there.

[Joseph Edward Lestrange]

Auzi acel "Oh, nu" şi zâmbi schiţat. Ţi-a luat cam mult. gândi, doar pentru el. Aveam timp să te omor de două ori şi să plec la o pizza, adăugă, din nou, doar cu gândul, pentru că nu avea de gând să îi spună aceste lucruri cu voce tare. Deşi i se părea foarte amuzant cum el, care se dădea mare despre faptul că este aşa de mare şi de tare, îşi lăsase garda jos înt-run fel atât de evident. se ridică, lăsând câţiva galeoni pe masă, înainte de a-şi scoate bagheta şi de o aşeza pe spatele său.
- Pfshh, un Viperin învins de un Ochi de şoim? Imposibil. făcu ironic Lay, apăsându-şi bagheta şi mai tare peste spatele lui, aplcându-se în faţă. Nu ai spus tu asta? adăugă şoptit în urechea lui.
Ştiau amândoi că el va câştiga. Vrăjile non verbale erau la degetul lui mic, iar Ryan nu ar fi avut timp nici să îşi scoată bagheta. Zâmbeşte uşor, continuând să stea aşa, amuzat de felul în care a ajuns, după ce s-a bătut cu anul trei şi patru ca şi cum ar fi fost de-o dată cu el.