The words that became reality

[James Bradley]

James se uita cu ochii mari la Ema. "Nu, in niciun caz nu plec de aici fara Ema", se gandi el. Scapase cand era mai mic din situatii mai rele, nu intelegea de ce colega lui s-a inspaimantat asa tare dintr-odata. Stia ca asta ii oferea satisfactie Capitanului, insa ii oferea si multa siguranta lucru care era in avantajul lor, fiindca putea deveni foarte usor neatent si grabit in actiuni.
"Oferta ta e nula pentru mine, Ema. Sunt un non, prietenii mei sunt Noni, de ce am vrea secretele unui castel de magie sau a unui ordin de care nu ne pasa. Mike," zise capitanul uitandu-se la unul din prietenii lui. Era un barbat mai scund, cu par blond, "dui pe acestia doi intr-o camera si inchide-i acolo pana ma gandesc ce sa fac cu ei." Sean se intoarse catre ei, le oferi un zambet rece care nu il incuraja pe James si disparu din camera. "Asta-i cam singura noastra sansa", se gandi soimeanul, insa n-avea ce face, era legat la spate si nu se putea baza doar pe picioare daca vroia sa il atace din spate pe Mike. Spera ca macar Ema sa aiba un plan.