i do not want to live in fear and loathing

[Lexie Stryder]

• Lexie o privi pe Freyja, îngrijorată. Kurt dispăruse? Cum adică dispăruse? Era plecat de multă vreme. Dar, în mod normal, trimitea scrisori sau ţinea legătură, măcar cu fiica lui. Dacă i se întâmplase ceva rău? Dacă nu aveau să îl mai vadă vreodată? Nu, Lexie nu îşi permitea să gândească aşa. Trebuia să îl aducă înapoi. Putea să stea oriunde voia el, putea să plece de tot, numai să ştie că există undeva.
  Lexie dădu din cap în semn că nu, auzindu-i întrebarea. Obişnuita cută dintre sprâncene se făcea din nou simţită, însă viperina avea o expresie calmă. Singurul lucru care rămânea de făcut era să o ajute pe Freyja. Situaţia aceea era cu mult peste puterile ei şi trebuia să înveţe că nu poate să ajute pe toată lumea.
  Îşi lăsă haina pe spătarul scaunului, fără să îşi dea seama exact cum ajunsese în cafenea.
  Lexie nu ştia cum să îi răspundă Freyjei la întrebări din simplul motiv pentru care nici ea nu avea nicio idee. De ce plecase? De ce le părăsise chiar în momentul în care erau mai vulnerabile?
  'Nu cred că mai contează acum,' spuse Lexie, încet. 'Îşi puse o mână pe umărul Freyjei. [b]'Ne-a lăsat singure, trebuie să ne descurcăm. Nu ar fi plecat dacă nu ar fi ştiut că eşti pregătită.