The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema incepu sa rada, desi stia prea bine ca nu era cea mai roz situatie. Va face apel la orice tactica stia, poate o sa-i ajute ceva.
  " Vai, ce dragut! O adunatura de Noni cu doua baghete, care habar nu au cum sa se descurce cu magia" spuse ea pe un ton cicalitor. " Si pe deasupra, nici macar nu stiti ce vreti. Sunteti rataciti prin spatiu si va doriti sa cuceriti, desi nu stiti ce. Mi-e mila, zau..."
  Insa nu se opuse cand acel Mike veni inspre ei. Nu avusese in viata ei forta fizica sa i se opuna unei matahale de asemenea proportii, asa ca ar fi fost o prostie sa-si consume degeaba energia acum. Nu, mai bine se gandea la un plan.
  Facu tot posibilul de a tine pasul si sa nu se impiedice in timp ce era impinsa de la spate, strangand din dinti atunci cand piciorul lui James venea in vederea ei periferica. Camera aleasa sa le fie 'celula' era unul din dormitoarele de la etaj. Prafuit, cu mobila facuta vraiste si cu bucati mari de scanduri pocnite pe pardoseala. Injura cand Mike o tranti la pamant si se intoarse in loc pentru a-i arunca o incruntatura zdravana. Nonul iesi la fel de nepasator, iar cheia se auzi in yala cateva secunde mai tarziu.
  Someanca ofta si studie legaturile. Daca ar fi avut mainile ceva mai subtiri, ca sa poata aluneca... Zambi, insa zambetul ii ingheta pe buze si se intoarse sa-l priveasca pe James.
  " Cum stai cu piciorul?" intreba ea, in minte conturandu-i-se cateva idei. Cu putin noroc, aveau sa scape.