“Life is like photography. You use the negative to develop.”

[Ema Snow]

• Se vazu usor incurcata de intrebarea cu orele. Suficient de incurcata incat sa se uite la ceasul subtire de la incheietura. Oh! Abia apoi o prinse realizarea din urma. Lasa sa-i scape un raset delicat. Poate ca azi era adormita. Poate ca inca se aduna dupa cartea dezamagitoare. Nici ea nu stia. Insa se grabi sa-i ofere o explicatie tinerei Cercetase.
  " Nu te inseli. Sunt ore acum. Doar ca eu am o fereastra. De fapt, doua. Am predat mai devreme un proiect la Ierbologie, asa ca acum porfitam de timpul liber. "
  Nu il folosise prea bine se pare... Dar nici ca avea de unde sa stie cum e cartea pana nu o citea. Ii zambi tinerei cand aceasta ii prinse mana. Chase Clarisse, deci.
  Ema o privi atunci cand aceasta vorbi, incercand sa tina pasul. Felul in care se exprima... Ii amintea de cineva, desi nu putea sa-si dea seama de cine anume. Asa ca isi continua ascultarea, in timp ce o particica din mintea ei inca analiza. Zambi delicat.
  " Poate e mai bine asa. O minte normala e intotdeauna plictisitoare. Iti ofera un orizont limitat. Pe cand altfel, ai nenumarate posibilitati, deoarece vezi lucrurile intr-o lumina diferita. Vezi ceea ce nu vad si altii, iar asta iti ofera avantaje"
  Declick-ul din mintea Emei era aproape sonor. Cand ea fusese in primul an, existase o Cercetasa al carei stil semana destul de mult cu cel pe care il intampinase acum. Zambi, mai larg de data aceasta, aducandu-si aminte. Brusc, domnisoara Clarisse parea o noua perspectiva unica, invaluita de mister. Iar Ema, Soimeanca fiind, nu avea cum sa refuze.
  " Iar acest fir de care imi spui... Mai tine? Nu e atacat de vremea rea?"