would you be ma girl?

[Joseph Edward Lestrange]

Zâmbeşte când o aud eşi dă din cap, în semn că a înţeles. De fapt, nici el nu voia să plece. Cel puţin, până când nu era sigur că ea nu va intra în probleme niciodată şi că va fi mereu care să o salveze din idioţeniile în care se bagă. Continuă să aibă acelşai zâmbet pe buze, privind-o în ochi.
- Ţi-e frig? o întrebă, ştiind că hanoracul lui nu era gros şi că er foarte frig afară.
Asta, şi faptul că tăcerea dintre ei îl enerva. Nu îi plăcea liniştea în niciun fel, ia rfaptu că ea tăcea era şi mai enervant pentru că acum ar fi trebuit să-i povestească despre cât de mult o enervează şcoala şi că vrea acasă, ca să nu mai facă nimic altceva înafară de a sta degeaba, distrându-se. Totuşi, Lay nu aştepta vacanţele. Pentru că mereu se întorcea acasă în timpul verii, şi asta însemna atât de mult timp în care nu avea nici cea mai mică şansă să o vadă.