would you be ma girl?

[Joseph Edward Lestrange]

Zâmbeşte uşor când aceasta se strânse în braţele ei şi îşi trece mâinile peste peiptul ei, în formă de 'x', de parcă aşa ar fi protejat-o de ceva anume. Zâmbeşte uşor când o aude, gândindu-se ăc el nu ar fi vrut niciodată să fie la viperini. Îşi repetase asta de un milion de ori înainte să ajungă în faţa jobenului. Doar că ea era cu un an mai mică, nu avea de unde să ştie toate astea. Şi erau mai bine să rămână un secret doar al lui.
- Vin, vin. spune, urmând-o pe scărci cu aceiaşi viteză, poate chiar mai repede, dacă ar fi urcat două câte două, aşa cum făcea mereu.
Prieşte acei viperini care bârfeau, de parcă altceva mai bun nu aveau de făcut. O urmează, privind fugar toţi acei Ochi de Şoim care intrau în sala de mese, cu acelaşi bârfe. Fără să vrea, îi dă drumul la mână, urcând în dreptul ei, privind-o cu un zâmbet larg pe buzele subţiri şi rozalii, încercând să nu se gândească la tot ce s-ar fi întâmplat dacă ei ar fi fost împreună.