miracles happen every day

[Dawn Snow]

• Se uita la casa din fata ei si incepu inconstient sa-si ciupeasca unghiile. Poate ca pana nu sarea stratul ala de lac pe care Dawn il aplica la ocaziile speciale nu se lasa. In comparatie cu micuta casa a familiei Snow, conacul Lovel... Ei, sigur era ceva mai mare. Cu mult mai mare. Insa ii placea arhitectura ce i se infatisa in fata ochilor, etaland un stil elegant si cu o tenta clara de noblete. Avea emotii. Categoric. Chiar si dupa ce o sacaiese pe Ema la cap cu o gramada de scrisori, incercand sa-si dea seama cum era sora mai mica a lui Klaus, Agnes. Nu vroia sa se faca de cafe-ole in fata lor, asa ca incercase sa vina cat mai bine pregatita. Isi aminti ca nu ar fi indicat sa stranga atata maneul pachetelelor. Era aiurea ca cineva sa primeasca un ceva mototolit. Era lipsit de maniere, iar mama ei nu ar accepta asa ceva.
  Pasi usor pe alee, incercand sa mearga drept si gratios. Se bucura ca nu avea tocuri si ca nici nu avea nevoie de ele. Mostenirea genetica ce purta informatia scunzilor sarise peste ea si era recunoscatoare oricarei energii mistice se ocupa de destinele oamenilor. Ce-i drept, nu stia daca statuse in fata casei doua secunde sau zece minute pana sa-si gaseasca puterea de a-si ridica mana si a apasa cu un deget subtire butonul soneriei. Insa profita repede de situatie si se grabi sa-si traga putin mai jos camasa alba, peste cureaua blugilor. Isi aranja inca o data gulerul pardesiului descheiat si isi dadu parul dupa umar, incercand sa netezeasca zurlufii caracteristici.