When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se incrunta spre ea, fara sa se deranjeze sa se miste prea mult din pozitia lui comoda. Posesiva, azi, nu? Pe masura ce o asculta, spranceana lui stanga se ducea din ce in ce mai sus. Se uita la Irine, sceptic.
  " Lasa-ma sa vad daca am inteles cum trebuie. Te-ai trezit de dimineata, m-ai cautat, probabil incepand cu dormitoarele baietilor si terminand cu biblioteca, iar apoi te-ai gandit ca nu sunt in scoala si ca sunt afara? Asa ca te-ai uitat dupa mine prin curtea interioara si pe la lac. Nu m-ai gasit si te-ai panicat si mai mult, probabil gandind scenarii de Apocalipsa la adresa mea. Gen', cine stie? Poate sunt otravit sau sfasiat de vreo creatura sau mort intr-o rapa. Iar flerul tau te-a condus aici, in Padurea Interzisa, in loc sa te gandesti ca sunt baiat si ca poate pierd timpul pe la Stadionul de Vajthat?"
  Continua sa o priveasca, fix, impunator. Insa pufni repede in ras.
  " Stii ce-mi place? Ca esti inventiva. Al naibii de inventiva. Niciun Ochi-de-Soim nu te-ar crede, dar Astropufii si Viperinii ar pune imediat botu'. Nici in privinta Cercetasilor nu cred ca s-ar trezi careva sa comenteze"
  Se trase intr-o parte, facandu-i loc in zona lui lipsita de zapada. Pamantul era acoperit de iarba veche si era destul de comod. Zambi.
  " Acum nici nu mai indraznesc sa te intreb de ce esti cu adevarat aici" chicoti el.