-old memories

[Cresseda E d'Guillaume]

O L D | M E M O R I E S
Ryan and Cress

Un ticăit insistent inundă încăperea şi parcă trezită dintr-un somn ciudat, Cresseda ridică privirea din romanul pe care îl citea şi privi în jur. Nu-i luă mult să recunoască cofetăria lui Florean, acelaşi loc în care lucra de atâta vreme. Era ciudat, ca astăzi, să se afle în afară tejghelei, privindu-şi colegii cum o servesc pe ea. Îşi privi telefonul. Trecuse atât de mult şi el nu mai apărea.
-Pe unde o fi? întrebă începând să bată cu degetele în masă. Ryan nu era chiar întruchiparea punctualităţii, dar nici nu-i stătea în fire să întârzie aşa de mult. Cress începea să-şi facă griji, deşi probabil şatena fusese prins în cine-ştie-ce treburi. Oftă şi se ridică, lăsându-şi geanta şi cartea pe masă. Ajunsese în Londra cu o noapte în urmă, căci fusese plecată câteva zile bune. Vorbise cu prietenul ei să se întâlnească la cofetărie, şi sinceră să fie nu prea mai avea răbdare, căci voia să îl vadă.

-Dă-mi o prăjitură cu ciocolată , spuse zâmbindu-i celui care servea, apoi privi din nou în jur, analizând chipurile celor din încăpere. Colegi din şcoală, nu doar de la Viperini, ci şi de la alte case, râdeau şi povesteau, probabil amintintu-şi întâmplări bune şi nu tocmai bune din timpul anului şcolar. Vacanţa picase cum nu se poate mai bine, căci Cress încă avea impresia că dacă va intra doar pentru o vizită într-o sală de clasă, va înebuni. Şi fără exagerări.
-A fost un semestru greu, nu? întrebă Derek, tipul care servea şi totodată un Viperin ca şi ea.
-Se poate spune şi aşa, zâmbi şatena şi îi mulţumi când îi întinse prăjitura.

Se întoarse la masa ei şi se aşeză jos, punându-şi un picior peste celălalt. Lăsă farfurioara frumos decorată pe masă şi îşi prinse părul lung într-o coadă lejeră, simţind că o cuprind căldurile. Îşi scoase telefonul şi intră în agendă, căutându-i numărul lui Ryan. Murmură ceva, nu tocmai mulţumită, având de gând să îşi alerge puţin de tot prietenul. "Pe unde eşti?" Mesajul fu scurt şi la obiect, căci nu avea să scrie ceva formal cu cine-ştie- ce formulă de adresare. Aşa se obişnuiseră de când se cunoscuseră, aşa că nu era nimic nou, sau ceva ce trebuia schimbat. Cresseda lăsă telefonul pe masă şi gustă puţin din prăjitură, în timp ce privea spre uşă, aşteptând ca şatenul să apară.