When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye se uita la ea, nevenindu-i sa creada ce aude. Deveni brusc serios.
  " Oh, haide, Irs! Destinde-te si tu putin. Stii ca glumesc"
  Isi intoarse capul spre ea si ii intampina spatele. In mod ciudat, asta il facu sa pufneasca. Nu fusese niciodata un mare secret ca Hawkeye avea atata tact cu fetele precum un bocanc vechi, insa in ultima vreme nu o mai dadea atata in bara. Ridica din sprancene, uitandu-se amuzat la ceafa Irinei.
  Tacu si isi intoarse privirea spre cer. Ce-i drept, pustoaica avea dreptate. Fusese foarte.. iritabil si rautacios in ultima vreme. De ce? Nu prea stia exact... Poate era datorita faptului ca toate lucrurile mersesera anapoda in ultima vreme. Sau poate era datorita esecului din prima lui 'misiune' ca membru al Ordinului. Sau poate se datora certii pe care o avusese cu Fantine. Sau poate era din cauza mustrarii pe care Ema i-o tinuse, de data asta pe buna dreptate. Sau poate era datorita idioteniei sale de a incerca o vraja care avea sa-l transforme in pisica. Sau poate... Poate era din cauza faptului ca omorase un om, iar el inca nu trecuse peste asta.
  Asa ca isi continua actiunea de a privi cerul, ochii sai brusc distanti si tristi.
  " Irine, imi pare rau" murmura el sincer.