When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawk ofta, insa nu se intoarse sa o priveasca pe Irine. In schimb, zambi slab cand o auzi.
  " Inca sunt impiedicat. Am cazut de patru ori pana am ajuns aici"
  Isi duse mainile la ceafa, odihnindu-si capul pe ele. Ofta din nou, continuand sa priveasca cerul. Norii capatasera deja alta tenta de gri. Probabil va ninge in curand.
  Chiar atat de mult se schimbase incat devenise vizibil? Poate ca se maturiza... Nu, nu era asta. Dupa atatea experiente in timpul grsit, era convins de faptul ca toate trasaturile care il defineau in acel moment nu-i apartineau cu adevarat. Einevere spusese ca era mereu la fel de energic. Si cat era posibil sa aiba pe atunci? Patruzeci de ani? Grace spusese ca mereu fusese ca o baterie, iar ea avea probabil cincizeci de ani atunci. Ciudata toata treaba asta cu timpul. Dar stia sigur ca avea sa fie vioi toata viata. Asta daca nu intervenea ceva ce-i putea schimba destinul. Acum insa... Acum nu stia ce se intampla. Isi inchise ochii si asculta o clipa linistea ce ii inconjura.
  " Totul e anapoda. In orice domeniu al vietii mele. Si nu stiu de ce si nu stiu cand lucrurile au inceput sa mearga prost" murmura el.