Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Stia ca orice regrete sau pareri de rau ar fi fost un pas spre a esua, asa ca incerca sa se tina tare pe poziitia chiar daca era constienta de cat de rau ii va fi mai apoi!Da, si se gandea din nou la ea, la cat va suferi ea, si nu la rana din sufletul raiatului pe care tot ea i-o pricinuise!
Avea remuscari, insa voia sa treaca peste ele.Il vedea acum iesind pe usa si parca ceva tipa in interiorul ei.Il voia inapoi, via sa il stie mereu aproape, daca nu ca pe dragostea vietii sale,macar ca pe un prieten de incredere.
Simtea privirea batranei atintita pe chipul ei.Bunica aceea atat de neobisnuita si de calda care se dovedise a fi chiar a sa, privea cele intamplate fara vre-un resentiment, iar zambetul ei devenea tot mai mare si mai bland.Era bunatatea in carne si oase, fericirea in sinea care sigur nu putea simti ceea ce simtea Fantine atunci.
"Chiar nu intelege?" se intreba Fantine revoltator "De ce e atat de linistita si zambeste?"
Era prada unui soi neobisnuit de paranoia care o facea sa-si verse mania asupra bietei femei.Incepea sa o priveasca cu ura de parca ea ar fi fost vinovata, de parca ea fusese cauza tuturor problemelor.Batrana continua insa sa-i raspunda cu aceeasi blandete si acelasi zambet simplu si calm.Pesemne era destul de familiarizata cu pozestile "amoroase" adolescentine si nu putea sa nu zambeasca la vederea a atata naivitate si incredere in sine oarba.
"Isi bate joc!" continua sa se revolte Fantine.
"Ce mai astepti? Opreste-l!" spuse batrana pe un ton linistitor, de parca era evident ca asta ar fi trebuit sa urmeze.Fantine nu era deloc de aceeasi parere, nu putea sa isi incalce principiile, avea o misiune de indeplinit, iar parerile de rau in acel moment reprezentau doar o pierdere de timp!
Nu avea sa dea inapoi pentru nimic in lume, chiar si acum cand simtea ca peretele invizibil ce o apara disparuse odata cu Colin...